luni, 25 aprilie 2011
Chapter 1- Lost in words and acts
La cat de ingrozita eram nici nu am sesizat ca motorul pornise de ceva vreme, iar noi ne miscam. Nu ma puteam gandi decat la o solutie de a scapa de acel cosmar, insa mi-a fost imposibil sa nu aud o conversatie telefonica a celui ce conducea masina.
-Sefu’, venim in Los Angeles sau ne intoarcem in Las Vegas?
Nu am putut auzi raspunsul persoanei de la celalt fir, dar am simtit brusca intoarcere a masinii. De acolo am dedus ca ne indreptam catre LA. Macar asa ne aflam in propriul oras.
Am ajuns seara, dupa intregi chinuri indurate, legate la maini si ochi. Am coborat in fata unui conac imens, neputand sa-l cuprindem cu privirea. Ne-au impins de-a dreptul pe toate in acea casa, ordonandu-ne sa mergem catre o incapere. In momentul in care am intrat acolo parea a fi un birou extrem de mare cu tot cu biblioteca.
Am asteptat cu doi dintre acei „caini” de paza, fara ca macar sa schitam un gest pentru ca-si tineau pistoalele la vedere.
Am tresarit insa in momentul in care am auzit inaltele usi deschizandu-se la perete. Un domn, imbracat la costum, aratos, cam in jurul varstei de 40 si ceva de ani ne-a zambit de parca ne-ar fi asteptat de multa vreme.
-Pentru inceput lasati-ma sa ma prezint, scumpe domnisoare.
-Doamna, in cazul meu. L-a corectat Daila. Ne-am intors toate alarmate catre ea pentru a o intepa cu privirile. Nu incapeau discutiile amicale in acele momente.
-Imi cer scuze, a continuat acel domn.
Intr-o alta situatie l-as fi caracterizat drept galant.
-Dupa cum spuneam, numele meu este Anthony Mathews, destinator a nu mai putin de cinci casinouri in Las Vegas.
-Si ce legatura are asta cu faptul ca am fost tratate si aduse aici ca pe niste animale, legate? Am intrebat nemaiputand asista la discursul lui calm.
-Ai atitudine…
Se astepta sa-i completez propozitia cu numele meu, lucru ce am si facut.
-Annabella, am spus sarcastic.
-Ti se potriveste, m-a complimentat.(bella=frumoasa)
Am ramas insa nemiscata de sugestiile sale.
-Lasa comportamentul asta de cap al mafiei si spune-ne cum ai de gand sa ne transezi mai repede, s-a enervat Kim.
Ma bazam pe restul fetelor sa ii trosneasca una pentru a o face sa taca, insa au aprobat-o asezandu-se cat mai lipit una de alta. Parca erau in pozitie de lupta. Chiar nu intelegeau ca nu era nimic de joaca?
Anthony in schimb a ras de gesturile lor. Mi se parea o situatie stanjenitoare, mai ales ca dadeau dovada cat de infantile puteau inca fii.
-Cred ca e momentul potrivit sa-mi cer scuze pentru comportamentul personalului de la casino. Inca nu le-am corectat manierele.
-Gorilele astea au omorat un om! A strigat Jules, care parea ca tremura.
-Ca tot ai adus vorba de asta, trebuie sa va lamuresc faptul ca politica de conducere a unor localurile de genul alor mele necesita o actiune de acest gen. Nu omoram pe nimeni. Acel barbat avea o datorie prea mare si nimic cu care sa o plateasca. A refuzat sa plece asa ca baietii mei cei „needucati” i-au dat o lectie. Probabil o scena ca aceasta nu va este tocmai familiara asa ca imi pare rau pentru ceea ce ati vazut.
-L-au batut pana a lesinat si apoi l-au lasat singur in mijlocul pustiului? Asta vi se pare o pedeapsa potrivita pentru neplatirea unei datorii?am intrebat dezgustata si ingrozita de gandirea lui Anthony.
-Puteati sa-l puneti la munca pana vi-o platea sau stiu si eu…altceva. A sugerat Daila.
-Inca unul cu o datorie ca a aceluia si ajungeam la sapa de lemn. A meritat acea invatatura. Baietii i-au lasat telefonul. Cand se va trezii va putea suna pe cineva sa-l adune de acolo.
-Bine bine, dar tot nu am priceput noi ce legatura avem cu asta?a intrebat Kim contrariata.
-Sa zicem ca ati picat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Garzile de corp au crezut ca ne veti denunta si nu au stiut cum sa procedeze cu voi. Stiti…nu este tocmai legal.
-Stim!m-am grabit sa-l asigur.
-Si pentru Dumnezeu! E ultima mea zi de burlaca. Maine ma marit! Cum puteti sa-mi faceti asta? A intrebat Jules suparata.
-Felicitari!i-a spus zambind. Voi remedia aceasta situatie. Fii sigura de asta…Annabella.
Anthony era genul de barbat fermecator, cu ochii expresivi in a caror privire te-ai putea pierde cu usurinta. Si partea cea mai interesanta era ca mi se adresa direct, fara urma de retinere. Ma urmarea deseori cu privirea in pauzele discutiei.
-Acum ca am lamurit problema, va las sa plecati, dar cu o conditie.
-Nu spunem nimic politiei!l-a asigurat Jules.
Banuiam ca trebuia sa fie ceva mai mult de atat.
-Nu nu asta. Vreau sa ma inviti la nunta, in calitate de insotitor al Annabellei. In cazul in care nu are deja unul, bineinteles.
-Nu are! A strigat Kim.
Trebuia sa i-o platesc cand scapam de acolo. Gura ei sparta ma baga pentru a doua oara in bucluc.
Nu am putut sa fac altceva decat sa zambesc.
De acord ca imi placea ca si fizic, insa gandirea razbunatoare si agresiva ma speria. Daca doar dintr-un motiv de acel gen ne rapisera, nu intentionam sa ma gandesc ce ar fi putut face daca ar fi fost vorba de ceva mai mult.
-Nu sunteti casatorit?am intrebat ca o ultima sansa de scapare.
A ras scurt, dupa care mi-a raspuns.
-Nu. Sotia m-a parasit in urma cu 15 ani, lasandu-ma singur cu fiul meu, care pe atunci avea doar 10 ani. O sarcina destul de grea. O si sa nu uit! Tutuieste-ma, te rog.
-Imi pare rau, am spus desi nu simteam nimic de acel gen. Probabil ca avusese saraca femeie un motiv.
-Va astept maine, atunci. A spus Jules inca ingrozita. Petrecerea la ora 20:00, hotel Royale. Annabella vă va aştepta acolo.
I-am aruncat o privire înţepătoare prietenei mele care desigur nici nu m-a băgat in seamă.
-Să le zic baieţilor să vă insoţească pâna acasă?
-NU!am strigat toate.
-Adică ne descurcăm, am completat.
Ne-a zâmbit politicos, după care ne-a însoţit catre ieşire.
-Aveţi maşina parcată in faţă, ne-a spus tipul care ne adusese acolo.
M-am uitat urat la el, dupa care mi-am intors privirea instinctiv catre scari de unde se auzeau rasete.
Doi baieti, cam de aceeasi varsta ca si a mea probabil, coborau ciondanindu-se. S-au oprit insa din joaca in momentul in care ne-au vazut.
-Grozav! A strigat unul dintre ei. Alte dansatoare la bara, tata?a intrebat el plictisit.
Am facut cativa pasi pana la baza treptelor. Mi-am ridicat privirea catre ingamfatul care tocmai vorbise. In spatele sau se vedea un geam, prin care intra lumina artificiala, probabil dintr-o alta camera. Arata incredibil de bine, mai ales ca era brunet si imbracat in negru. Razele diafane ii dadeau un aer angelic. Insa toate acele contraste ii dadeau si o nota demonica. Nu puteam sa-l cataloghez drept un anumit tip de barbat, insa pentru cateva secunde ma lasase fara grai.
Mi-am revenit destul de repede.
-Dansatoare la bara e bunica-ta! i-am spus pe un ton enervat, fiind destul de stresata pentru ca un baiat de bani gata sa ma confunde cu o curva.
In momentul imediat urmator am realizat ca ma legasem de familia lui asa ca am fost nevoita sa adaug o completare, privind catre Anthony.
-Din partea mamei, bineinteles.
Contrar asteptarilor mele, atat tipul ce-l insotea pe fiul barbatului cat si el incepusera sa rada.
-Cine dracului esti tu ca sa-mi vorbesti asa?m-a intrebat vizibil nervos. Chipul ii era incruntat, iar asta ii scotea ochii albastrii in evidenta.
Am inghitit in sec, dar mi-a venit o idee. Puteam sa glumesc putin pe seama lui.
-Viitoarea ta mama vitrega!
Cu totii erau masca, doar Anthony parea multumit de minciuna mea.
-Tata, spune-mi ca glumeste! Serios acum, daca vrei o tipa cu care sa-ti satisfaci nevoile sexuale spune-mi doar si iti aduc cinci odata!
-Revizueste-ti limbajul!l-a mustrat tatal sau. Annabella, se pare ca in sfarsit l-ai cunoscut pe fiul meu, Kane. Iar tanarul de langa este nepotul meu, Aaron.
-Incantat, a spus politicos baiatul.
Am dat din cap pentru a-i sustine cuvintele.
Aaron era saten, cu aceleasi trasaturi fine, dar masculine ce ii caracterizau se pare pe toti barbatii Mathews.
-Pana ma intorc sa dispara! Aproape ca a ordonat Kane aratand spre mine.
A trecut val-vartej fara ca macar sa ma priveasca. Gesturile lui impulsive ma intrigau din ce in ce mai tare. Aproape ca ma scosese grav din sarite.
-Dar tu, Kane?
-Eu ce?a intrebat cu o spranceana ridicata.
-Nu crezi ca esti putin cam mare sa locuiesti cu taticu’?l-am ironizat.
-Ha ha ha! Noua ta cucerire ma flateaza, tata. E cea mai comica dintre toate amantele tale de pana acum.
-Parca ti-am zis sa o respecti!s-a incruntat Anthony.
-Niciodata! A strigat Kane, dupa care a trantit portiera masinii in care numai ce urcase.
-L-am crescut singur, Annabella. Nu a avut mama in cea mai importanta perioada a vietii. Imi cer scuze pentru jignirile adresate.
-Nu e nicio problema. In fond si la urma urmei suntem de aceeasi varsta.
Am tinut sa subliniez faptul ca si eu i-as putea fi fiica. Dar dupa expresia fetei, nu vroia sau chiar nu sesizase apropo-ul.
-Il inteleg, am completat dupa acea pauza.
Dupa acel incident nici macar sa ne gandim la La Vegas nu ne mai statea, asa ca am hotarat sa organizam o petrecere fulger in apartamentul meu.
Am hotarat sa nu le spunem baietilor nimic, nici macar ca suntem in oras. Ii lasam sa creada ca ne petreceam noaptea in orasul pe care il alesesem prima oara ca destinatie.
Din perspectiva lui Kane
-Hai frate, nu mai tura masina in halu’ asta! Nu-ti pare rau de ea?m-a intrebat Aaron adoptand o fata dezamagita.
-Chiar nu poti sa-ti suni prietena linistit si sa ma lasi pe mine sa conduc cum vreau?
-Daca ai o stare proasta, nu te razbuna pe mine!
-Atunci nu ma mai provoca!m-am rastit la el.
-Chiar asa de tare te-a enervat prezenta acelei tipe?In fond si la urma urmei nu e prima iubita a lui Anthony. Stii bine ca toate au plecat pana la urma.
Mai mult sau mai putin…Aaron avea dreptate. Dar in acel moment ma framanta alt aspect.
-Nu asta ma ingrijoreaza! Ai vazut ce atitudine are?
-Nu te supara, Kane, dar tu ai inceput cu jignirile.
-Si ce? Daca era fata desteapta nu ar fi continuat. Dar eu ma refer in special la faptul ca nu incearca sa pozeze drept altcineva de fata cu tata. Asta e un punct in care e diferita de celelalte.
-Mda…si sa nu mai vorbim de faptul ca arata foarte bine. Acum daca stau bine sa ma gandesc e cam genul tau: castanie, cu parul ondulat si lung, inalta, cu forme si sa nu uit de ochi-mari si expresivi, in care poti citi aproape orice. Imagineaza-ti numai o scena de sex cu tipa asta!
In acele momente de descriere, am lasat-o cu viteza mai moale. Am rememorat imaginile de mai devreme si am realizat ca Aaron avea dreptate. Intradevar atat eu cat si tata aveam cam aceleasi gusturi la femei.
-Mai bine nu-mi imaginez nimic!
Incercam sa nu ies din sfera in care pur si simplu nu o suportam. In schimb aveam alta dilema.
-Nu poti nega ca am dreptate, m-a contrans Aaron.
-Hmm...asta asa e. Dar ce zici? Sa aplic aceeasi veche metoda pe care am folosit-o si cu celelalte?
-Adica sa o seduci, sa o faci sa te iubeasca si apoi sa ii arati lui Anthony ca nu merita pentru ca e capabila sa stea incurcata cu amandoi?
-Aha! Sau ai vreo idee mai buna?
-Dar de ce nu-l lasi mai bine pe taicatu’ sa-si refaca viata? O sa stai mereu asa cu ochii pe el? Sau motivul sa fie acela ca tu insuti nu ti-ai gasit pana acum pe nimeni si esti gelos pe faptul ca tatal tau isi gaseste oricand vrea?
-Are bani, ok? Asta vor toate!
-Si vrei sa spui ca tu nu ai?
-De la el, dar nu pe care sa ii produc eu. Crezi ca tipele din ziua de azi se multumesc cu juniorul cand pot sa puna gheara pe cel care invarte de fapt dolarii?
-Degeaba incerci sa aduci fel si fel de motive. Tatal tau inca e un barbat aratos si ai face bine sa recunosti.
-Hai lasa-ma cu morala acum. Ideea e ca Annabella trebuie sa dispara!
-I-ai retinut numele, m-a intepat Aaron ca si cum retinusem un detaliu important.
M-am strambat, dupa care mi-am auzit telefonul sunand.
-Cine e?m-a intrebat vazand ca nu intentionez sa raspund.
-Deborah. Vrea probabil sa trec sa o iau si pe ea la club.
-Si de ce o eviti? Doar sunteti impreuna!
-Stii bine ca nu avem aceeasi relatie ca a ta cu Enya.
-Mhh…dar poate ajungeti si voi sa va iubiti.
-Sper ca glumesti pentru ca altfel nu-mi inchipui cum poti sa spui o asemenea prostie! Stii bine ca nu sunt adeptul acestor sentimente.
-O sa fii si tu cand o sa intalnesti persoana potrivita.
-De ce ai inceput sa vorbesti ca o baba?
-Pentru ca e necesar sa te mai aduc din cand in cand cu picioarele pe pamant.
Am ras scurt, dupa care am pus o frana brusc. Zarisem pe marginea drumului parcat un Bugatti Veyron . Nu puteam sa nu opresc pentru a-l admira putin.
-Ce faci?m-a intrebat derutat Aaron.
-Uite si tu! Asta da frumusete! Nu face cat 100 de femei.
Am coborat pentru a ma uita mai indeaproape.
-Stii ca atinge 60km/h in 2.5 secunde? E divina!am exclamat.
-Normal ca stiu, doar e a mea.
In acel moment m-am intors brusc, caci aceea era o voce feminina. Pentru cateva secunde am incremenit, caci nici macar nu incercam sa scot vreun cuvant de teama sa nu fie gresit. Femeia arata incredibil, blonda cu ochii alabstrii. Un vis! Pregatita de club, chiar.
M-am uitat la Aaron care radea de fata mea probabil.
Am revenit la imaginea ei, pentru a-i da peste nas varului meu.
-Extraordinara achizitie!am spus incercand sa par oarecum indiferent. Desi nu eram sigur ca imi iesea.
-Multumesc! Am observat ca te cucereste la fel de mult ca si pe mine.
-Mda. Doar ca tu deja detii una.
S-a intors catre masina mea, dupa care m-a privit zambitoare.
-Carrera GT? Se pare ca avem cam aceleasi gusturi. Eu numai ce am dat-o pe a mea pentru Bugatti.
-Interesant! A exclamat Aaron, care ajunsese langa noi. Ai ceva de facut acum?a intrebat-o fara pic de retinere.
-Arienne Entour, incantata.
-Frantuzoaica?am intrebat surprins.
-Da, tatal meu e francez mai exact.
-Eu sunt Aaron, iar el Kane Mathews.
-Frati?a ridicat Arienne din spranceana.
-Verisori, am completat eu.
-Ok. Eu trebuie sa plec. Ma intalnesc cu cineva. Uite Kane iti dau cartea mea de vizita. Poate iesim zilele astea sa discutam despre pasiunea comuna.
-Sigur, am dat din cap in semn de aprobare.
M-am uitat efectiv ca un tampit pana a plecat cu acea bijuterie. Nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai traisem.
Am urcat la volan mai mult in transa.
-Si care mai e parerea ta despre destin si dragoste, Kane?m-a intrebat ironic Aaron.
-Da-ma dracu’! Daca mai statea acolo un minut incepeam sa salivez.
-Uuu…durul a revenit la sentimente mai bune?
-Nea…poate ca mi-a gadilat putin orgoliul, dar nu ma schimb din cauza asta.
A urmat o clipa de tacere, in care Aaron isi dadea ochii peste cap la spusele mele.
-Ai de gand macar sa o suni?
Am atins din instinct cartea de vizita. Avea un design fin si elegant si nu scria decat numele si numarul de telefon. Dar ma multumeam si cu atat.
-Probabil ca nu…, am raspuns sincer.
luni, 18 aprilie 2011
Rezumat
Prolog
-Se poate mai incet?am intrebat mimand frica.
-Nu!au strigat toate trei in cor.
-O singura data in viata ma marit si am dreptul de a ma distra cu voi in ultima zi de burlaca. Mi-a strigat Jules.
-Si in plus cine stie ce dracu face viitoru’ tau sot deseara la petrecere? A intaratat-o Kim.
-Hei, nu te lega de el!l-a aparat mica mea roscata.
Desi eram singura care inca nu avea pe nimeni, imi placea sa ma distrez cu grupul nebunelor din care faceam parte. Daila era singura deja maritata de un an, probabil fiind si cea mai curajoasa dintre noi. Iar Kim era genul de fata care schimba barbatii ca pe sosete si nu dadea doi bani pe o relatie. Ne sprijinea mereu cand venea vorba de vreo nebunie si mentinea tot timpul prietenia noastra activa si amuzanta. Jules numai ce isi luase inima in dinti pentru a-i rosti un „da” raspicat lui Coen, care o ceruse in casatorie chiar de ziua ei.
Logic vorbind, numai Kim fusese in stare sa ne convinga pe toate sa realizam o escapada de o noapte pentru a sarbatori ca intre fete in Las Vegas ultimele ore de domnisoara ale lui Jules.
Si pentru ca entuziasmul si emotiile se instalasera deja in mintea roscatei, accelera la maxim decapotabila cu care pornisem la drum. Ma multumeam cu faptul ca ma lasasera pe mine sa fac cd-urile cu muzica.
De obicei adoram plimbarile de acel gen, dar nu mi se parea nimic placut in a stii ca esti singura care ai ramas fara pereche. Kim nu stia pe care din cei 20 de iubiti sa il aleaga pentru a o insoti la nunta, iar Daila venea cu arhitectul ei- Jeff. Uneori ma intrebam daca putea oare prietena mea sa-mi imprumute vreunul in schimbul unei sume de bani.
Am oftat, prefacandu-ma ca mesteresc ceva la telefon. Fetele probabil nici nu sesizasera pentru ca fredonau versurile lui Tim Berg, din Seek Bromance. Nu vroiam sa par patetica si nici sa o incarc mintal pe Jules cu melodramatismele mele asa ca am incercat sa-mi revin, dansand cu Daila pe bancheta din spate.
M-am trezit insa din frenezie in momentul in care Jules a pus o frana de toata frumusetea.
-Ce Dumnezeului…?am intrebat incruntata.
Kim tocmai isi coborase provocator ochelarii pe nas. Era clar…barbati la orizont.
-Taci, Annabella! Trebuie sa le aud miscarile, pline de masculinitate!mi-a soptit Kim ca si cum ar fi un pradator in perioada de imperechere.
Am ras scurt, dupa care mi-am facut curaj si am sarit peste portiera masinii.Odata si odata trebuia sa fac o prostie.
M-am indreptat ferm cu cizmulitele mele scurte de cowboy catre masina parcata pe marginea drumului. Parea in perfecta functiune, mai ales ca era geep, dar m-am gasit ghizdava sa ajung la destinatie.
Statea rezemat de ea un tip inalt, saten si bine facut cu mainile incruncisate.
-Va grabiti azi?a intrebat nerealizand prezenta noastra.
-E greu!a strigat inca unul din dreptul portbagajului.
Nici macar atunci nu am realizat ce ma astepta, caci eram prea sigura pe mine. Sau probabil gura de whiskey ce o bausem cu un ceas mai inainte isi facea efectul.
M-am panicat insa in momentul in care am zarit mana unei persoane atarnand afara din masina. Am inspirat adanc si am facut stanga imprejur, incercad sa nu fac zgomot. Poate aveam vreo sansa sa scap de acei criminali. Dar cum un ghinion nu vine niciodata singur, nebuna de Kim s-a gasit sa ma strige din masina, incuranjandu-ma:
-Hai fricoaso ca nu te manaca nimeni!
-Ba eu cred ca da…am soptit mai mult pentru mine.
Am strans din ochi, spunand o rugaciune in gand. Speram sa se faca o minune si sa nu-mi fi auzit prietena nesabuita.
-Hei, tu! Stai pe loc!mi-a ordonat tipul cel inalt. Baieti, repede! A strigat catre cei ce-l insoteau. Pune-ti mana pe ea! M-am gandit in acel moment sa o rup la fuga, dar nu aveam nicio sansa sa o conving pe Jules in mai putin de trei secunde sa porneasca in tromba pentru ca ma aleargau patru criminali, asa ca am ramas pe loc. M-am intors zambind si mi-am pus mainile in sold.
-Nu plec nicaieri, i-am raspuns ca si cum nici nu-l auzisem cum ordonase capturarea mea.
-Fii sigura de asta, s-a grabit sa-mi raspunda.
-Stai!am spus venindu-mi o idee. Nu te grabi sa ma legi sau ceva de genul asta. Cel putin nu de fata cu fetele. O sa-si dea seama ca ceva nu e in regula. Nu aveti timp sa le prindeti asa ca o sa fuga, o sa va denunte la politie pentru ca cel putin pe tine te-au vazut. Am aratat catre satenul care ma privea ganditor. Lasa-ma sa le fac sa creada ca vreau sa raman de bunavoie cu voi si in felul asta…
-Ai de gand sa mai vorbesti mult?
-Ha? Chiar nu ascultase nimic din ceea ce ma chinuiam sa explic.
-Nu esti in situatia in care poti negocia. Pune-ti mana pe ele, dar intr-un mod subtil pentru a nu va scapa. Si aici me refer la cheia din contact.
Am deschis gura sa tip la Jules pentru a porni masina, dar tipul ala infricosator m-a facut sa o inchid la loc.
-Sa nu te gandesti sa le avertizezi pentru ca te vei trezi cu un glont in cap.
Inima incepuse sa-mi bata accelerat. Acele clipe erau critice si nu mai trecusem in viata mea prin asa ceva. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez.Am dat din cap in semn de aprobare.Poate scapam cu viata.
Ma simteam atat de neputincioasa si imi venea sa plang ca din cauza prostiei mele cele mai fericite momente ale lui Jules aveau sa se transforme intr-o tragedie. Nici macar nu mai puneam la socoteala moartea sigura ce ne astepta.
Imi auzeam prietene tipand si nu puteam sa fac nimic. Ne-au legat pe toate patru fara nicio sansa de evadare. Eu si Kim fusesem impinse in geep, pornind supravegheate de pe locurile din fata de tipul saten si inca unul dintre acele matahale. Jules si Daila zaceau in decapotabila ce urma sa fie condusa de ceilalti doi.
-Duceti-l la vreo cativa metri de sosea. Le-a ordonat satenul, ce parea a fi seful lor.
M-a trecut un fior in momentul in care am zarit in oglinda retrovizoare corpul unui barbat, ce zacea pe marginea drumului.